News Vaslui Stiri Locale & Nationale
Casa Armeanu, una dintre puținele bijuterii arhitectonice ale Bârladului de odinioară, se deteriorează pe zi ce trece. Imobilul din Bulevardul Epureanu, aflat lângă Oficiul de Stare Civila (fosta casa Silvian) este clădire de patrimoniu, dar nici Consiliul Județean nici Primăria Bârlad nu au fondurile necesare pentru a o cumpăra și restaura.
Singura soluție pentru salvarea acestei clădiri de patrimoniu ar fi cumpărarea ei de către un investitor, care să-i redea strălucirea de altădată.
Casa Armeanu a fost inclusă pe lista clădirilor de patrimoniu în urma cu 40 de ani, când Muzeul din Bârlad avea și un serviciu de patrimoniu. Casa a fost construită în 1936 de către inginerul silvicultor Constantin Vasiliu. După moartea acestuia, în casă a locuit fiica sa, doctorița Maria Armeanu, împreună cu soțul său, chimistul Teodor Armeanu (fost deținut politic între 1948 și 1952) și cele două fiice ale lor.
Fiicele doctoriței nu își mai permit, însă, să suporte cheltuielile, inclusiv cele cu impozitul clădirii care e de 1.000 de lei anual, așa că sunt dispuse să o vândă.
Imobilul, de o valoare arhitecturală deosebită, ar putea fi cumpărat de către cineva care iubește arhitectura veche și respectă valoarea clădirilor de patrimoniu, dar care, în același timp are și potență financiară, întrucât clădirea are nevoie de reconsolidare.
Menținerea clădirilor de patrimoniu ar aduce un plus de valoare estetică orașului. Conservarea acestor monumente istorice este o dovadă de respect față de istoria urbei și față de memoria înaintașilor.
Constantin Vasiliu, cel care a ridicat casa, a luptat în Primul Război Mondial și a reușit să rămână în viață după luptele de la Mărășești. Fiul său, însă, care a luptat în Al Doilea Război Mondial la Cotul Donului, a fost dat dispărut, iar Constantin Vasiliu a sperat toată viața că îl va revedea.
Nepoata lui Constantin Vasiliu, fiica doctoriței Armeanu, își amintește că bunicul său a primit o recompensă după război, bani cu care a ales să cumpere pământ la Bârlad, unde locuia mama lui.
„Bunicul meu a absolvit Liceul de Silvicultura din Brănești și apoi facultatea. A fost inginer silvic. De aceea, camerele, cel puțin cele de la parter sunt înalte. Fiind silvicultor, lemnele cu care încălzea încăperile, erau primite gratuit de la serviciu. Casa are 10 camere, cinci la parter și cinci la etaj. Este casa copilăriei mele, o casă minunată, care se distingea clar printre imobilele din oraș. Nu întâmplător a fost inclusă în lista clădirilor de patrimoniu. Îmi amintesc de curtea imensă pe care o aveam. Aveam o curte care se întindea și pe suprafața pe care este construit blocul A1, cel de lângă casa. În anii `60 ne- au luat o jumătate din teren, pentru a construi blocul. Casa are actualmente 500 metri pătrați, suprafața locuibilă și teren. Ar fi păcat ca o astfel de clădire să se piardă. În visul din sufletul meu, din casă se aude muzica frumoasă și lumina care invada camerele îngrijite. Tata lăsa luminile aprinse, iar noi îi spuneam să le mai stingă, că nu e la palatul Versailles. Mă bucur că sunt oameni care redau aceste imobile orașului, așa cum s-a întâmplat cu Casa Hermes sau Casa Pionierului. Cred că și Casa Armeanu ar putea fi pusă în valoare, așa cum merită, de către un investitor cu dragoste de frumos.”, ne-a declarat Alina Armeanu, una dintre cele două moștenitoare ale imobilului. (Mihaela NICULESCU)
