N-ați primit încă rezultatul la testul COVID? S-ar putea să fie în coșul de gunoi

Tot mai mulți pacienți sunt nemulțumiți de felul în care se desfășoară activitatea la punctul de testare și triaj din curtea Spitalului Municipal „Elena Beldiman” din Bârlad. Deși au trecut aproape doi ani de la debutul pandemiei, se pare că nu a fost suficient pentru ca unele cadre medicale de la Spitalul „Elena Beldiman” să știe ce au de făcut și cum să comunice cu pacienții.

Printre cei care au simțit pe propria piele lipsa de organizare și profesionalism a personalului de la punctul de testare amenajat în containerul din fața spitalului se numără și un cadru didactic bârlădean.

Deoarece se simțea rău și avea dureri în gât, un profesor din Bârlad s-a prezentat luni, 31 ianuarie, la ora 7 dimineața, la Spitalul „Elena Beldiman”, pentru a i se face testul COVID.

După mai bine de o oră de așteptat afară, în frig, a fost chemat în containerul special amenajat, pentru a i se preleva probele. Nu i s-au recoltat imediat probele, ci abia după ce a asistat la câteva momente tragicomice.

„M-am prezentat la punctul de testare din curtea spitalului pentru că aveam câteva simptome de COVID și nu voiam să merg la școală pentru a nu-mi contamina colegii și elevii. La ora 7 dimineața, când am ajuns, mai erau în fața mea două persoane care așteptau în frig și ulterior am aflat că alte șapte intraseră în container cu ceva timp în urmă. Nu ne-a spus nimeni că sunt atât de mulți în interior și că va trebui să stăm destul de mult să așteptăm. Am stat mai mult de o oră în fața containerului și într-un final o asistentă ne-a luat buletinele și ne-a poftit în interior. Cred că dacă nu sunam o cunoștință din spital, aș fi așteptat mult mai mult. Aceste asistente nu comunicau efectiv cu pacienții. Eu înțeleg că e pandemie dar un minim de respect pentru pacienți trebuie să existe. Am intrat înăuntru și m-am așezat pe scaun, așteptând să mi se preleveze probele. În timp ce așteptam, cele două asistente care nu găseau buletinele de analize ale unor pacienți pozitivi au început să le caute în coșul de gunoi. De fapt, au răsturnat coșul în fața mea și au găsit rezultatele, într-un final. Au îndreptat foile cât de cât, le-au fotografiat și le-au trimis unde trebuia. Am răsuflat ușurat, pentru că simțeam inconfortabil, pentru că mă priveau într-un fel de parcă eu eram vinovat că nu găseau hârtiile. Și-au pus alte mănuși și mi-au recoltat probele. Aici ar fi multe de zis, dar mă limitez la a spune că aceste asistente nu au nicio abilitate care să le recomande drept cadre medicale. Nu am fost de zeci de ani în spital, plătesc asigurări și, din păcate, ca pacient nu sunt nici informat, nici îndrumat și nici nu mi se vorbește frumos.”, a povestit profesorul bârlădean.

Acesta spune că după ce a fost testat a fost îndrumat să aștepte rezultatul în holul spitalului. Acolo a stat mai mult de o oră și jumătate fără ca nimeni să-l întrebe nimic și nici să primească vreun răspuns de la cadrele medicale care tranzitau holul de lângă centrul de evaluare.

Pentru că nu știa cum să procedeze s-a întors înapoi la container, iar asistenta i-a spus să meargă acasă și să revină la spital pe 2 februarie, pentru analize.

„După ce am așteptat mai bine de o oră și jumătate fără ca nimeni să mă bage în seamă, m-am întors la punctul de testare pentru a întreba asistentele cât trebuie să mai aștept. Una dintre acestea mi-a spus că a uitat să-mi comunice că trebuie să plec acasă și să revin după două zile pentru analize. Am fost programat pe 2 februarie la analize și investigații, probabil la plămâni, după cum am dedus eu. Am mers apoi la medicul de familie, căruia i s-a transmis că sunt pozitiv, mi-a prescris o rețetă și am rămas acasă în izolare. Regret că am fost la spital și a trebuit să văd lipsa de organizare și respect față de pacienți și că nu m-am adresat unui cabinet privat, unde, cu siguranță, ar fi fost mult mai bine.”, a mai adăugat profesorul.

Pentru că avea simptome și soția sa, aceasta s-a prezentat câteva ore mai târziu la spital, la același punct de testare din fața spitalului. I-au fost prelevate probe și, pentru că nu se simțea bine, a rugat o asistentă să îi măsoare temperatura. Aceasta i-a răspuns scurt că nu are termometru.

Femeia a plecat acasă pentru a aștepta rezultatul testului. Cei de la Direcția de Sănătate Publică au anunțat-o inițial că rezultatul este negativ, însă după șase ore au revenit și au informat-o că, de fapt, este pozitiv.

Inspirat de cele trăite și făcând haz de necaz ca orice român, profesorul bârlădean a compus și un poem satiric:

De testare

Într-o zi un individ

S-a dus de instinct mânat

Să-și facă testul Covid

La spitalul din Bârlad.

Și, așa, de dimineață,

Un pic obosit fiind

Dând cu H2O pe față

Era gata pregătit.

Și cu ceaiul de mărar

De cimbru și alte-arome,

Buletinu-n buzunar

Și discursul cu simptome

A pășit sfios, banal,

În răcoarea de Gerar

Pe aleea din spital

Prevăzută cu portar.

Bucuros- nevoie mare,

Că îndată-a remarcat

Cum că centrul de testare

E-n container amplasat.

Lâng-o ușă ca de tren

Stă o doamnă, chipu-n jos,

O paloare are-n ten

Și tușește zgomotos.

El o-ntreabă cât timp are

Ea-i răspunde că-i urgie,

Ca să intri la testare

Durează o veșnicie.

Atunci nenea ăsta, domnu’

Ca românu-imparțial

Scoate-n grabă telefonul

Și trimite un semnal.

Treaba se rezolvă-ndată

Intră omu-n cabinet

Asistenta-i tulburată

Că nu găsește-un bilet.

Vine alta, sună altul

Că nu-i la dosar hârtia

Biletul cu rezultatul

Ca să-i scrie doctoria.

Caută-n dosare, foi,

Pe birou și prin sertare,

Varsă coșul de gunoi

Cu hârtii și cu ziare.

Pe-o juma’ de pardoseală,

Măști, mănuși utilizate

Căutau fără sfială

Biletul cu rezultate.

Îl găsește, îl întinde,

Vai, ce bucurie mare!

Cetățeanul se destinde

Mai ceva ca la serbare.

În sfârșit, vine momentul

De testare propriu-zisă

Îi semnează documentul,

Fără altă analiză.

Totul pare o scenetă

De-un comic amar, debil

De-ar vedea pe asistentă

Ar râde și Benny Hill.

Cu o astfel de testare

Ca în cel mai tragic vis

Nu se naște o-ntrebare

Dacă testu-i compromis?

I.D. 31.01.2022

Experiența celor doi soți a fost, din păcate, și a multor alți pacienți în cei doi ani de pandemie. Se pare că după atâta timp, unele cadre medicale încă nu conștientizează importanța comunicării și empatiei cu pacienții, într-o perioadă dificilă pentru toată lumea. Asta pentru că recrutarea personalului medical mediu se face după criterii dubioase, abilitățile și profesionalismul fiind mai puțin importante sau chiar deloc. (Mihaela NICULESCU)