News Vaslui Stiri Locale & Nationale
Puține localități din țară se pot mândri cu școli înființate acum 100 de ani, așa cum este cazul Școlii Gimnaziale „Iorgu Radu” din Bârlad. S-a împlinit în această lună un secol de la înființarea acestei instituții, care inițial a funcționat ca liceu de fete.
Ideea înființării acestui liceu de fete, pe Bulevardul Ferdinand, a aparținut lui George Tutoveanu, care la vremea respectivă spunea că „A venit vremea să avem încă una din acele instituții didactice cari au asigurat pân`acum numele bun al orașului nostru.”
Inițiativa lui George Tutoveanu a fost susținută financiar, în mare parte, de către boierul Iorgu Radu, a cărui moșie era la Banca, dar care în ultimii ani ai vieții a trăit la Bârlad.
Istoricul Școlii Gimnaziale „Iorgu Radu”, a fost prezentat până acum în foarte puține lucrări. Baza documentară este reprezentată în principal de opera profesorului Nicolae Iachim, „Contribuții la monografia Școlii generale de 10 ani Nr. 1 Bârlad” – Iași, 1971.
Un istoric al școlii, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din oraș, a apărut în lucrarea coordonată de fosta directoare, profesoara Larisa Andronache, „Școala Generală Iorgu Radu. 75 de ani de existență – File de monografie (1972-1997)”.
Profesorul Marcel Proca, fost elev al școlii, fost director și director adjunct al acestei unități de învățământ, a publicat în 2009 lucrarea „File de monografie Școala Nr. 1 „Iorgu Radu”, volum apărut la Editura Sfera.
La această oră, istoricul cercetător Marcel Proca a terminat o nouă lucrare omagială dedicată centenarului școlii, care va vedea lumina tiparului până la sfârșitul acestei luni. Interesanta poveste a acestei instituții școlare va fi prezentată în amănunt în noua apariție editorială a pasionatului profesor de istorie Marcel Proca, <<Școala Gimnazială „Iorgu Radu” Bârlad – 100 de ani (1921 -2021)>>. Lucrarea este rodul muncii de cercetare a acestuia, de peste un an, în arhive, fiind cel mai frumos omagiu pe care un profesor al acestei instituții îl putea aduce școlii care l-a format și pe care o slujește.
„Aniversările, comemorările, festivităţile sunt mereu un bun prilej de a evoca oameni şi locuri de o însemnătate vitală pentru comunitatea căreia aparţinem. Evocăm, cinstim oameni adevăraţi, dăruiţi celor din jurul lor care au zidit temelii şi prin ele au sfinţit locuri. Zidirea, fiinţarea unei şcoli – sinonimă cu educarea omului pentru a fi OM – părea, poate cu 100 de ani în urmă, un vis irealizabil. Iată, însă, că oameni dedicați comunităţii, ca filantropul Iorgu Radu, pasionaţi precum poetul G. Tutoveanu… au fost receptivi la setea de educaţie a semenilor. Au contribuit prin eforturi personale, dar mai ales colective la apariţia unei CETĂŢI educaţionale, ce a reuşit să transceadă deja diferenţa temporală dintre un secol şi altul şi la un mileniu de la care aşteptăm îmbinarea modernităţii cu valorile trecutului.
Pentru ca înfiinţarea liceului de fete să devină o realitatea, au fost necesare multe eforturi, multă perseverenţă, dar, mai ales, care s-a resimţit pe deplin, implicarea activă a comunităţii locale. Dincolo de problemele generate de criza postbelică (de după Primul Război Mondial) – să nu uităm că Bârladul, aflat la o distanţă de numai 60 de km de teatrele de operaţiuni resimţise din plin greutăţile războiului – o lume nouă se năştea cu noi necesităţi şi de ce nu, cu noi speranţe.
Printre susţinătorii cei mai fervenţi ai necesităţii întemeierii unui liceu de fete, o contribuţie însemnată au adus-o intelectuali de marcă ai culturii bârlădene din acel moment, precum: profesorii Ursu Cezar (unul din directorii din perioada interbelică a Liceului ,,Gh. Roşca Codreanu”), profesorul şi latinistul N. D. Neştian, poetul G. Tutoveanu, avocatul Georgescu Vasilescu şi părinţi (rămânând impresionant şi poate chiar antologic, numărul extrem de mare al cetăţenilor ce semnează petiţia privind întemeierea acestei noi forme de învăţământ). La propunerea acestora, la 10 iulie 1921 s-a ţinut o consfătuire publică în localul Şcolii de băieţi Nr. 1 (actuala Şcoală Gimnazială ,,Elena Bibescu”), unde au participat personalităţi ale epocii, precum şi reprezentanţi ai părinţilor. La această consfătuire, s-a adoptat în majoritate propunera înfiinţării liceului de fete. De asemenea s-au proiectat şi primele măsuri în vederea viabilităţii funcţionării instituţiei de învăţământ, ce se dorea înfiinţată. Directorul liceului de băieţi de atunci, conştient de imperativele momentului, Cezar Ursu, şi-a exprimat disponibilitatea ca locul de funcţionare, dar numai pentru o jumătate de zi şi anume după-amiaza, să fie clădirea liceului de băieţi, şi implicit să pună la dispoziţia cursantelor întreg materialul didactic. S-a mai hotărât să se ceară aprobarea de la Ministerul Instrucţiunii Publice, ca să fie trecut sub egida statului cursul inferior, iar cursul superior să funcţioneze sub îngrijirea unui comitet şcolar. Datorită unei generoase donaţii a ilustrului om de cultură C. D. Zeletin, din 2008, în posesia instituţiei noastre de învăţământ a intrat afişul privind convocarea celei de a doua consfătuiri publice, din 7 august 1921. Şpaltul, cu corecturile personale ale poetului G. Tutoveanu, apărut la tipografia N. Peiu, ne indică că ministerul de atunci îşi exprimase acordul prin ordinul 69998 din 30 iulie.
Ziarul local ,,Scrisul românesc” în numerele 7 şi 8 din lunile iulie-august 1921, ne prezintă o imagine destul de clară a evoluţiei demersurilor întreprinse. Pe lângă publicarea petiţiei colective a cetăţenilor bârlădeni adresată Ministerului Instrucţiunii, prin care cerea aprobarea înfiinţării unui liceu de fete la Bârlad, ziaristul G. Roman precizează că: „În consfătuirea din 10 iulie 1921 la care a luat parte un mare număr de cetăţeni s-a dat delegaţie Domnului G. Tutoveanu să alcătuiască o petiţie colectivă a bârlădenilor şi s-o susţine la Ministerul Instrucţiunii. În continuare, corespondentul scrie că această petiţie a şi fost întocmită de către G. Tutoveanu care a strâns semnăturile celor mai de seamă oameni din oraşul Bârlad şi apoi a fost prezentată Ministerului Instrucţiunii spre aprobare. Pentru strângerea semnăturilor, iniţiatorii, în frunte cu G. Tutoveanu, au susţinut două consfătuiri publice la care erau chemaţi cetăţenii bârlădeni interesaţi în problema pusă în discuţie. N-au trecut decât douăzeci de zile de la trimiterea acestei petiţii şi, prin stăruinţa domnului G. Tutoveanu, Ministrul Instrucţiei a şi trimis răspunsul prin care aprobă întru toate Întemeierea Liceului de fete din Bârlad, nemodificând absolut niciuna din prevederile cerute de bârlădeni.
Semnat: G. Roman”.
Ca urmare a răspunsului favorabil al ministerului, liceul şi-a deschis cursurile la 11 octombrie 1921 în condiţii dificile, funcţionând temporar după-amiaza în localul Liceului “Gh. Roşca Codreanu” şi din 1923 în cel al Şcolii primare de băieţi Nr. 1.
În anii când se formau clase paralele, se închiriau diferite clădiri cum au fost: Casa Naţională, locuinţa Bruhl şi altele. Îşi începea activitatea cu 11 clase extrabugetare, era găzduit în alt local care nu-i asigura durata, nu avea nici corp didactic propriu, nici mobilier şi nici material didactic propriu, dar inexorabil şi-a impus treptat necesitatea şi valoarea în cadrul larg şi generos al învăţământului bârlădean.
În asemenea împrejurări se formează un comitet pentru strângerea fondurilor necesare. Printre donatori s-au numărat: filantropul Iorgu Radu, dr. C. Angelescu, profesorul N. D. Neştian, scriitorul G. Tutoveanu şi alţii. Cel mai important dintre aceştia, a fost primul din cei menţionaţi, care a donat importanta sumă de 500 mii lei, donaţie condiţionată de doleanţa ca şcoala să-i poarte numele. În anul 1923, cu un efectiv de 360 eleve, şcoala secundară de fete funcţionează în condiţii total necorespunzătoare. Bugetul şcolii pe anul 1923-1924 se ridică la numai 332 mii lei, sumă care abia putea acoperi cheltuielile cu personalul didactic şi administrativ.
Inginerul Ştefănescu de la Societatea „Edilitatea” din Bucureşti a întocmit planul, fundaţia, stabilind stilul şi devizul construcţiei. Conform estimărilor iniţiale, cheltuielile pentru noua investiţie trebuiau să se ridice la un total de 10-11 milioane lei dar în fapt, şi pe fondul inflaţiei din perioada crizei economice s-a ajuns la cifra de 15 milioane lei. Arhitectul Şt. Balasan a proiectat firma liceului care avea următorul text: Liceul de fete „Iorgu Radu”, scris cu litere aurite pe frontispiciul clădirii şi acoperit ulterior, în perioada comunistă cu ciment.
Şcoala Gimnazială „Iorgu Radu” – Bârlad nu este doar una din prestigioasele instituţii de învăţământ din judeţul Vaslui, ci şi un adevărat muzeu deschis publicului tânăr în fiecare zi. Construcţia clădirii, monument istoric şi de patrimoniu (cod: 38 B 0027), începută în anul 1925, odată cu înfiinţarea fostului şi primului Liceu de fete din oraş, a fost parţial terminată în 1928, inaugurarea noului imobil având loc într-un cadru sărbătoresc la 14 iulie 1936. Tot în aceeaşi zi a avut loc şi deschiderea festivă a internatului în prezenţa unor numeroase personalităţi ale epocii, inclusiv fostul ministru al Instrucţiunii Publice, Dr. C. Angelescu şi care a fost supranumit, nu întâmplător, în epocă „doctorul cărămidă” ca urmare a aportului avut la întemeierea şi construirea a numeroase localuri de şcoli. Pentru acest eveniment deosebit de important, în evoluţia învăţământului bârlădean, stă mărturie placa de marmură amplasată pe holul central al şcolii.
Cu trecerea timpului Liceul de fete ,,Iorgu Radu” din Bârlad a cunoscut o serie de modificări structurale: de la liceu de fete s-a trecut la forma de Şcoală elementară de 7 ani şi Liceu de fete (1948), până la transferarea tuturor elevilor de liceu în cadrul Complexului Școlar inaugurat în 1958.
Ulterior învăţământul bârlădean a suferit și alte importante transformări pe parcursul anilor ca urmare a măsurilor luate de regimul comunist. Fostul Liceu de fete a avut succesiv diferite denumiri precum:
-1958 Şcoala generală de 7 ani- Nr. 1;
-1962-1965 -Şcoala generală de 10 ani Nr. 1;
1965-1966 -Şcoala generală Nr. 1;
1967-1973 -Şcoala generală de 10 ani Nr. 1;
1974-1977 -Şcoala generală Nr. 1;
1979-1996 –Şcoala generală cu clasele I-VIII, Nr. 1 “Emil Gârleanu”.
Din anul 1996 s-a revenit asupra numelui şcolii, respectiv Şcoala Generală Nr. 1 ,,Iorgu Radu” iar în prezent Școala Gimnazială ,,Iorgu Radu”. Diferitele colective de cadre didactice au depus un efort continuu și meritoriu, de multe ori în condiții materiale dificile (să nu uităm că la începuturi Liceul de fete „Iorgu Radu” nici nu dispunea de un local propriu, funcționând în diferite locații, a trecut prin cutremure, condiții de război1, consolidare, reparații capitale și reabilitare2), epidemii și au fost supuse diferitelor presiuni politice potrivit comandamentelor vremii. Cu toate acestea corpul didactic și-a îndeplinit misiunea în școală, în societate în general, cu dăruire și conștiința datoriei îndeplinite a contribuit la afirmarea învățământului din orașul Bârlad.
În decursul timpului, această şcoală s-a dovedit a fi, nu doar o primă zidire, ci chiar deseori Numărul 1 în oraşul nostru. De-a lungul anilor, slujitorii acestei şcoli s-au străduit cu pasiune şi străduință să menţină şcoala pe locul I, care i-a fost parcă predestinat şi de bun augur, potrivit devizei care o caracterizează cel mai bine – “Tradiţie, modernitate, valoare”.
Asemenea întregii societăţi româneşti, şi în municipiul Bârlad perioada de tranziţie spre democraţie şi-a pus amprenta asupra tuturor domeniilor de activitate. Instituția noastră școlară ca şi întreaga societate educațională bârlădeană a activat constant în vederea realizării obiectivelor reformei învăţământului de formare a unor generații capabile să realizeze o Românie mai demnă şi prosperă.
Secole de școală înseamnă secole de ,,lumină”! Acesta este darul de neprețuit al școlii și tocmai de aceea trebuie să-l ducem mai departe. La sărbătorirea celor 100 de ani, Școala Gimnazială ,,Iorgu Radu”, își cinstește înaintașii: profesori, elevi, personal administrativ momentul festiv reprezentând, totodată, și o angajare plină de responsabilitate pentru viitor.”, a consemnat Prof. Marcel Proca.
1 În Al Doilea Război Mondial localul școlii a fost ocupat de trupele germane aflate în retragere și care au provocat importante distrugeri. Din fericire nu a avut soarta Școlii Normale care a fost distrusă prin incendiere în noaptea de 23/24 august 1944.
2 În această perioadă (2014-2016) cursurile școlare s-au desfășurat în localul Școlii de Arte Plastice „N. N. Tonitza” (str. Mihail Kogălniceanu Nr. 4, unde a funcționat anterior, Școala Generală Nr. 4 „Tudor Pamfile” înainte de desființare).
