Meseriași de odinioară, în atelierul de croitorie al CARP Bârlad

Gabriela Nestor și Costică Crețu sunt doi dintre croitorii de școală veche ai Bârladului, care, după mai bine de trei decenii de muncă la Cooperativa „Progresul”, continuă să-și facă meseria cu pasiune, chiar dacă au ieșit la pensie.

Cei doi și-au început cariera de croitor la sfârșitul anilor ‘60 și au reușit să devină cunoscuți și apreciați de clientela din Bârlad doar prin seriozitate și profesionalism. Acum, lucrează în atelierul de croitorie de la CARP Bârlad, unde au redevenit colegi de muncă și unde și-au reîntâlnit o parte dintre clienții din vremea tinereții lor, care apelau la serviciile Cooperativei „Progresul”.

Gabriela Nestor și Costică Crețu au rămas aceiași croitori devotați meseriei, cu respect față de client. Dacă, pe timpuri, lucrau într-un atelier de lux, acum, lucrează în atelierul de croitorie al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, un atelier deschis doar pentru membrii CARP, în special pentru pensionarii cu posibilități financiare reduse.

Acest atelier practică cele mai mici prețuri din oraș, mai mult decât modice. O manoperă de strâmtat costă 7 sau 8 lei, în funcție de obiectul vestimentar, de schimbat un fermoar, între 6 și 10 lei, de scurtat o fustă sau o rochie, 6 – 8 lei, iar pentru călcat o rochie sau un costum, 10-12 lei.

Cu patru mâini dibace, patru mașini clasice de cusut și o stație clasică de călcat cu aburi, atelierul de croitorie face față cu greu numărului mare de comenzi.

Gabriela Nestor are 36 de ani de croitorie în atelierul de la „Progresul”, situat vizavi de CEC, unde a fost șefă de secție. A cusut din 1966 până în 2002 pentru bârlădeni. Salariile nu erau mari, dar i-a plăcut să croiască și să coase, iar satisfacțiile au venit pe parcurs. Pentru că nu a putut să stea acasă după ieșirea la pensie, a hotărât să meargă să lucreze în atelierul CARP Bârlad, în urmă cu opt ani. A rămas aceeași femeie muncitoare și răbdătoare.

„Atelierul în care lucrez acum e profilat mai mult pe modificări la articole vestimentare. Majoritatea clienților vine pentru modificări la haine mai vechi, dar din materiale bune, fie pentru că nu mai corespunde modelul, fie mărimea. Sunt și clienți care își cumpără haine de la second hand și vin pentru a le ajusta la mine. Toți vor să-i rezolv foarte repede, lucru care nu se poate întotdeauna, pentru că avem comenzi multe și sunt singura croitoreasă pentru femei. Până la urmă, reușim să ne înțelegem, astfel încât toată lumea să fie mulțumită.”, a declarat Gabriela Nestor.

Gabriela Nestor este acea croitoreasă înțelegătoare, amiabilă, serviabilă, pe care mulți dintre noi ne-o amintim din anii copilăriei. Oamenii erau mai toleranți, mai calmi, mai puțin grăbiți, iar meșterii, inclusiv croitorii nu făceau excepție.

„Clienții s-au schimbat odată cu trecerea timpului și odată cu ei și comenzile. Sigur, acum 30-40 de ani, atelierele de croitorie erau foarte solicitate, iar clienții veneau mai ales pentru a-și comanda haine și mai puțin pentru modificări. Lumea avea altă mentalitate, oamenii voiau haine noi croite exact pe măsura lor, din materiale de bună calitate. Acum, hainele se cumpără din magazin și tot mai puțini clienți apelează la atelierele de croitorie la comandă. Eu încerc să mă pliez pe profilul clientului de astăzi și să colaborez cu el, că așa e frumos.”, a mai adăugat Gabriela Nestor.

Costică Crețu este, de un an, coleg cu Gabriela, așa cum erau în anii ’70 la Cooperativa „Progresul”. Domnul Crețu a lucrat doar 20 de ani la Cooperație, iar alți 21 la Teatrul „Victor Ion Popa”. Este unul dintre puținii croitori de școală veche din oraș care încă mai confecționează șepci. Își amintește cu plăcere de vremurile tinereții, când bârlădenii preferau să se îmbrace cu haine croite la comandă, dar și de perioada în care a făcut costume pentru actorii Teatrului „Victor Ion Popa”.

„Am făcut tot timpul meseria de croitor din pasiune, altfel nu puteam să cos timp de zeci de ani. Am fost șef de secție la Progresul, o cooperativă care avea ateliere de croitorie în Bârlad, chiar în centrul orașului. Erau mult mai mulți clienți decât sunt acum în atelierele cooperativei. De exemplu, eu lucram și câte 14 costume pentru bărbați, pe lună. Atât de mare era cererea. Îmi amintesc cu plăcere de acele vremuri în care eram și foarte tânăr, dar în care bârlădenii veneau frecvent să-și comande haine la atelierele de croitorie. Îmi amintesc, de asemenea, cum mergeam în țară după materiale, și ce materiale, ce stofe! Ne aprovizionam de la Buhuși sau Constanța, sau alte orașe din țară. Am satisfacția că am îmbrăcat bine mulți bărbați. Chiar și acum, la pensie, mai lucrez costume pentru bărbații cu măsuri normale. Aici, la atelier, onorez mai mult comenzile pentru strâmtat, scurtat și alte ajustări. Și oamenii cu venituri mai mici trebuie să aibă unde să beneficieze de servicii de croitorie.”, a mărturisit Costică Crețu.

Croitorul, care se apropie de 70 de ani, recunoaște însă că viața din teatru a fost una specială, chiar dacă exigențele erau mari. A intrat în atelierul de croitorie a Teatrului „Victor Ion Popa” pe când avea 47 de ani și a ieșit la pensie de acolo.

„Nici nu știu când a trecut timpul. Debutul meu ca și croitor în teatru a fost cu piesa <<Gaițele>>. Am lucrat la costume și decoruri o lună de zile. A fost o provocare lucrul cu actorii și scenografii teatrului. Mi-a plăcut să lucrez cu toți actorii, dar în mod special am colaborat cu Virgil Leahu, Constantin Petrican și Marcel Anghel. Atmosfera prezentă în atelierul de croitorie al Teatrului era diferită de cea din atelierul de unde veneam. Era croitorie și ceva în plus. Am relaționat bine cu oamenii de teatru și am învățat multe de la ei, lucruri care mi-au folosit în viață.”, a precizat Costică Crețu.

Gabriela Nestor și Costică Crețu sunt din nou colegi de atelier și în puținul timp liber pe care îl au deapănă, din când în când, amintiri despre viața lor de croitor din anii ’70-’80, când lumea se îmbrăca cu haine făcute la comandă și ținea la tușa de personalitate pe care ți-o dădea o haină unicat.

Chiar dacă timpul a trecut, cei doi nu și-au uitat foștii colegi de atelier: Costin, Neagu sau doamna Bolum, trecută în lumea celor drepți. Pentru că nu pot sta mult timp fără să simtă și să audă mașina de cusut, au hotărât să continue să-și facă meseria și la pensie, lucrând în special pentru clienți de vârsta lor, din pasiune. (Mihaela NICULESCU)