Veteranul bârlădean Ion Tănase, mărturii cutremurătoare de pe front

A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, find comandant de pluton la Ambulanță. A văzut atât de mulți morți și răniți, încât și după 77 de ani, mai simte mirosul sângelui vărsat de militari pe front.

Ion Tănase are aproape 99 de ani, iar astăzi, de Ziua Veteranilor, își amintește perfect ororile războiului. Veteranul bârlădean, care a fost pe front timp de 9 luni, spune că ajuns acolo ca subofițer, în baza ordinului primit, dar are o mare durere, aceea că a luptat alături de un aliat, Rusia condusă de un criminal de război.

Ion Tănase povestește că trecerea României de partea Aliaților a scurtat cu șase luni durata războiului, numai că, la final, Stalin a considerat România țară învinsă, obligând-o să plătească despăgubiri de război.

 Nu a ajuns în Garda Regală, dar și-a servit patria la arma Cavalerie

Visul din tinerețe al lui Ion Tănase a fost să facă parte din Garda Călare a Regelui. Pentru că avea mai puțin cu un centimetru decât înălțimea cerută, Ion Tănase nu a fost acceptat în Garda Regală.

Întrucât i-a plăcut foarte mult să fie cavalerist, s-a înscris la Școala de subofițeri de cavalerie de la Sibiu, pe care a absolvit-o la 1 septembrie 1944. Trecuse doar o lună și jumătate de când terminase școala militară când a primit ordin de serviciu să plece pe front. Și-a luat valiza, iar pe 15 octombrie 1944 a plecat să-și servească patria, fără a ști dacă se va mai întoarce acasă.

„M-am prezentat la Comenduirea Gării din Arad. Eram foarte mulți militari. Nu am putut ajunge cu trenul imediat la Oradea, pentru că un pod fusese distrus de bombardament. După două zile am ajuns în Oradea, unde au venit mașinile Diviziei, și am plecat în Ungaria. M-am prezentat la comandamentul Diviziei de acolo, am fost cazat împreună cu ceilalți camarazi într-o școală, unde fusese amenajat sediul Ambulanței sanitare. Fusesem repartizat ca subofițer la Ambulanță. M-am prezentat la medicul maior de acolo, care mi-a spus ce am de făcut. Ca și comandant de pluton, aveam în subordine 20 de militari în termen concentrați, care mai fuseseră pe front. Erau brancardieri și sanitari, oameni care au salvat vieți, dar și care au suferit psihic enorm, văzând atâta durere și moarte pe front.”, povestește Ion Tănase.

Veteranul spune că își amintește perfect ce s-a întâmplat cu aproape 77 de ani în urmă, cum erau aduși morții și răniții cu căruța, cu brancarda sau pe brațe, la sediul Ambulanței, aflat la 300 de metri de front. În fiecare an, de Ziua Veteranilor, aceste imagini îi revin în minte și îl macină gândul că jertfa ostașilor noștri nu este apreciată așa cum s-ar cuveni.

Prima dată când a văzut sânge, i s-a făcut rău

Ion Tănase a mărturisit că prima dată când a văzut sânge, a leșinat. A avut nevoie de pastile pentru a-și reveni din șoc. A fost nevoit, însă, să se obișnuiască, și a reușit să adapteze în câteva zile.

„Lucram cu un medic ungur din Arad, pe nume Vikos. El opera pe creier iar eu asistam. A fost foarte greu, dar m-am obișnuit destul de repede. Trebuia. Totul mustea de sânge. După mulți ani, tot mi se părea că miroase a sânge în jurul meu. Am colaborat cu doi medici chirurgi și anesteziști renumiți. Oamenii aceștia făceau imposibilul pentru a salva viețile răniților. Pe cei foarte gravi îi legau de pat și îi adormeau cu vată îmbibată în morfină. Apoi, interveneau pe rană, indiferent unde era localizată aceasta. Cei mai gravi trebuiau să stea 48 de ore la Ambulanță, până când îi trimiteau în spitalele de campanie, improvizate în unele clădiri, sau într-un spital din localitate.”, își mai amintește Ion Tănase.

Chiar dacă nu a luptat în prima linie pe front, viața lui Ion Tănase a fost pusă în pericol în fiecare clipă. Sediul Ambulanței putea fi oricând spulberat de bombe și putea muri când mergea în recunoaștere, în misiuni de cunoaștere a terenului, de găsire a unui spațiu pentru Ambulanță.

Fiecare clipă pe front putea să aducă moartea. Cavaleriștii mureau pe capete și odată cu ei și caii. Cea mai mare parte a efectivelor de cabaline s-a transformat în hrană pentru soldații de pe front. România a pierdut în război și foarte mulți cai. Și din această cauză, în anii `50 cavaleria, ca armă, a fost desființată.

„Cavaleria era o armă urâtă de ruși. În mentalitatea lor, toți ofițerii de cavalerie proveneau din familii burgheze. O prostie. Mie mi-a plăcut foarte mult cavaleria, caii, instrucția. Am continuat să călăresc mult și după terminarea războiului. A fost pasiunea mea. Un ofițer de cavalerie avea o anumită prestanță, distingându-se și prin rozeta de la cizma cu pinteni.”, a mai povestit Ion Tănase.

Avea 22 de ani când s-a întors de pe front, în mai 1945. Trecuse prin urgia războiului și era bucuros că a scăpat cu viață și s-a întors acasă. Era tânăr și avea tot viitorul în față.

Toată viața a fost un om echilibrat, ordonat, lucru care l-a ajutat să ajungă la venerabila vârstă de 99 de ani, pe care îi va împlini anul acesta, pe 9 august. Ion Tănase trăiește singur de 22 de ani, de când soția i-a murit. A lucrat în multe unități militare din țară (trei ani, chiar la Marele Stat Major). În 1980, a ieșit la pensie, la 58 de ani.

 

Ion Tănase, veteranul care a luptat pe frontul de vest, la Debrecen (Ungaria) și în apropiere de Praga (Cehoslovacia), în perioada decembrie 1944 – mai 1945, are un mare of pe care vrea să-l dezvăluie.

„Noi românii am fost defavorizați. Vreau ca toți românii, în special tinerele generații, să știe că actul de la 23 august 1944 a fost un moment istoric deosebit de important pentru țara noastră, care nu trebuie uitat. Când eram aliații nemților, eu eram în școala militară. A trebuit apoi să luptăm împotriva lor. Ceea ce trebuie să știe toate generațiile este atitudinea de ură pe care a avut-o dictatorul Stalin. Acest criminal de talie internațională, Stalin – „omul de oțel”. Cine era împotriva lui, era împușcat. Un milion de ruși au fost omorâți de acest criminal, care și-a bătut joc de România. Participarea armatei române în calitate de aliat al lui Stalin a contribuit la scurtarea cu șase luni a războiului, dar, cu toate acestea, după 1945, România a rămas de ocară. Stalin a considerat-o țară învinsă și a obligat-o să plătească despăgubirile de război.”, a spus cu tristețe veteranul.

Ion Tănase este unul dintre puținii veterani în viață ai Bârladului. Pentru participarea sa aproape de linia frontului, Ion Tănase a fost distins cu mai multe ordine și medalii.

Are o panoplie întreagă de distincții, printre care cele mai importante sunt distincția „Bărbăție și credință”, primită pe front, și Ordinul „Virtutea Militară” clasa I și clasa a II-a, cu care a fost decorat la terminarea războiului. A fost confirmat veteran de război încă din 1964 și are gradul de colonel.

„Le urez sănătate veteranilor adevărați!”

În fiecare an. în preajma zilei de 29 aprilie, Ion Tănase este încercat de o mâhnire motivată de modul în care autoritățile au acordat titlurile de veteran. Foarte mulți așa-ziși veterani nu au fost pe front și totuși au anumite privilegii pe care doar cei care au simțit mirosul sângelui le-ar fi meritat.

„S-a întâmplat la fel ca și cu revoluționarii din `89. Unii care au asistat au primit titlul de revoluționar cu toate privilegiile aferente. Nu este drept. La fel cum nu este drept și ca oameni care nu au pus piciorul pe front să fie declarați veterani de război. E trist și am declarat-o în nenumărate rânduri. Poate că am deranjat, dar nu ne putem juca cu aceste lucruri. Eu le urez sănătate veteranilor adevărați, care mai sunt vreo patru-cinci, la Bârlad. Cei mai mulți veterani care au fost în prima linie sau aproape de linia frontului, care au trăit ororile războiului, s-au dus deja la ceruri. Suntem o categorie pe cale de dispariție, dar vreau ca tânăra generație să știe că noi ne-am făcut datoria, am executat niște ordine chiar dacă ne-au plăcut sau nu. Am fost militari care, cu prețul vieții lor, și-au apărat țara.”, a încheiat veteranul bârlădean, care, astăzi a fost invitat la Filiala Județeană a Asociației Veteranilor și Văduvelor de Război, cu ocazia Zilei Veteranilor de Război. (Mihaela NICULESCU)