Moștenirea ultimului fotograf al Bârladului de odinioară

Puțini bârlădeni știu că multe din fotografiile de epocă ale Bârladului de altădată au fost realizate de Ioan Saveluc, fotograf renumit în anii `50 – `70, dar și de ucenicul și nepotul său, Alexandru Vlad, cunoscut și astăzi ca domnul Lulu.

Alexandru Vlad este posesorul unei comori inestimabile, cu amintiri despre Bârladul vechi, așa cum era el cu oamenii și locurile lui, toate păstrate în zeci de cartoteci moștenite de la unchiul său, Ioan Saveluc.

Lulu a ajuns la Bârlad în 1945, pe timpul foametei. Părinții lui au divorțat și sora mai mare, ucenic de fotograf la Bârlad, l-a adus alături de ea, din comuna natală Bujorul, județul Galați.

Fata venise la mătușa Florica, sora mamei, soția fotografului Ioan Saveluc. Așa a considerat ea că e bine, să-i ofere fratelui său un cămin și o meserie. Astfel, Lulu a ajuns în casa Ioan Saveluc, proprietarul atelierului foto care funcționa în imobilul său din strada Republicii 62, pe locul unde se află acum sediul Eon.

A ajuns în familia Saveluc, a învățat meserie și a reușit să fie apreciat ca fotograf de foarte mulți bârlădeni. Nu a lăsat aparatul foto din 1960 până în 2000, când a ieșit la pensie.

„Fotografia a fost meseria mea și, de vreme ce am muncit 40 de ani într-un atelier foto, înseamnă că mi-a plăcut. Nu eu am ales meseria asta, ci ea m-a ales pe mine. Am ajuns fotograf grație unchiului meu, care a avut ateliere foto la Bârlad. Primul, în Piața Sf. Ilie și al doilea, chiar în casa lui de pe strada Republicii, unde se află acum Eon. Îmi aduc aminte de acel loc minunat care mi-a marcat adolescența. Aveam o gradină imensă, venea multă lume în atelier. Nu erau prea mulți fotografi la Bârlad. Cei mai mulți erau evrei. Ei aveau bani și aparate foarte bune. Îmi amintesc de Vexler, Aron, Șoltuz, Saulea, unchiul meu, dar cel mai bun era Grosman. Nu am să uit niciodată acea perioadă în care învățam cu plăcere, din mers, tainele fotografiei.”, ne-a mărturisit Alexandru Vlad (Lulu).

Numele fotografului Ioan Saveluc nu apare pe nicio fotografie a sa din colecții

Cunoscutul fotograf bârlădean, care împlinește anul acesta 81 de ani, a povestit că unchiul său folosea trei aparate nemțești marca Leica, foarte performante, potrivite pentru instantanee. Cu ele a realizat zeci de fotografii în Piața Sf. Ilie, pe strada Strâmba, cu biserica Sf. Ilie (în timpul reconstrucției după cutremurul din 1940), cu țărani veniți la târg, cu bârlădeni în căruță, cum ar fi fotografia în care l-a imortalizat pe prietenul lui, Tărăbuță, proprietarul Cinematografului „Carol” din Bârlad.

Zeci de fotografii care au ajuns în copie la diferiți colecționari și care au fost prezentate peste tot în expoziții și, mai nou, postate pe rețele sociale, sunt rodul muncii lui Ioan Saveluc. Nicăieri, însă, nu este menționat numele autorului.

„Multe din fotografiile cu imagini din vechiul Bârlad sunt surprinse de aparatul foto al unchiului meu. Regretul meu e că nu a fost niciodată scris undeva numele lui. Am văzut zilele acestea o expoziție la Cercul Militar cu fotografii înrămate, fotografii vechi, iar printre acestea am văzut câteva făcute de Ioan Saveluc și unele chiar de mine. Nu e corect ca nimeni, niciodată, să nu fi recunoscut munca acestui om. Niciun colecționar nu a precizat numele fotografului, că pozele alea nu s-au făcut singure.”, ne-a declarat Alexandru Vlad.

Lulu nu exagerează cu nimic, dovadă stă colecția sa de cartoteci, moștenire de familie, în care se regăsesc originalele fotografiilor inserate în colecțiile diverșilor pasionați de Bârladul de odinioară. Sunt fotografii cu valoare de document, necunoscute publicului, care ilustrează cum a evoluat timp de zeci de ani Bârladul, din punct de vedere economic, arhitectural și social.

Sute de cartoteci s-au amestecat cu molozul în timpul demolării din 1982

Atelierul foto din Republicii a dispărut odată în 1982 când, din cauza sistematizării orașului, casa cu atelierul particular al lui Saveluc a fost dărâmată, familia primind două apartamente pe strada Primăverii.

Acolo și-au făcut ateliere foto atât Lulu cât și unchiul său. Își vedeau de munca lor, dar nimic nu mai era la fel de frumos ca până atunci. Se schimbaseră multe.

„O parte din sufletul meu a rămas în casa de pe Republicii, acolo unde am învățat meseria. În atelierul unchiului meu care era amplasat pe locul în care s-a construit sediul Eon. Îmi pare rău că nu am luat cu noi toate amintirile. Era o perioadă în care unchiul meu era urmărit de miliție, îi cautau aurul, pentru care l-au scotocit toată viața. Nu era nici timpul și nici nu aveam starea necesară ca să adunăm absolut toate obiectele. Eu, de exemplu, nu am luat din acea casă decât o pendulă, în rest nimic. Au rămas în pod sute de metri de film și cartoteci, cu care astăzi am fi putut reconstitui o mare parte din arhitectura și viața Bârladului de altădată. În acele cartoteci erau imortalizate evenimente importante precum sărbătoarea de 10 Mai, Ziua Regelui. Toate au s-au amestecat cu molozul și regret că s-au pierdut imagini valoroase. Casa aceea era casa amintirilor mele frumoase. Casa care adăpostea atelierul foto unde am surprins sute și sute de chipuri, trăiri, am făcut oameni fericiți, mai ales fete. Aproape toate fetele de la Liceul Pedagogic din deal au trecut pe la atelierul acela. Multe fete, acum doamne trecute de 60-70 de ani, au fotografiile din tinerețe realizate de mine. Unele un pic mai îndrăznețe, dar decente totuși.”, își amintește Alexandru Vlad.

Acesta recunoaște că fotografii de pe timpuri nu erau oameni foarte școliți, cel puțin cei din Bârlad, dar aveau brevet de meserie. Ioan Saveluc avea doar patru clase, dar a reușit prin munca să se afirme. Generațiile ulterioare erau mai școlite, aveau liceul și un curs de fotografi.

Lulu a făcut un curs de fotografie color la București, însă munca și pasiunea au fost cele care au contat enorm în atragerea clientelei sale. Și cine dintre bârlădenii trecuți de 40 de ani nu-l cunoaște pe Lulu. Măcar o dată, și tot a trecut pe la atelierul lui privat sau de la Cooperație, fie ca să-și facă o poză pentru a o oferi iubitului, iubitei, fie pentru fotografia de pe diploma de bacalaureat, fie pur și simplu pentru propria plăcere.

Alexandru Vlad a intrat în Cooperativa Progresul din Bârlad în 1959, pe când avea 19 ani, iar unchiul său, la 70 de ani. A ieșit la pensie de la atelierul Cooperativei, situat vizavi de Cinematograful Victoria, la parterul blocului turn (UMPS). Acolo se mutase după o perioadă scurtă în care a funcționat în zona Pieței.

După 40 de ani de muncă, cu trepiedul de salon, faruri și aparate foto, bătrânul fotograf Lulu s-a pensionat, rămânând acasă cu amintirile sale și cu kilometrii de peliculă pe care a surprins mii de chipuri.

Lulu, fotograful care a excelat în realizarea portretelor, regretă că nu poate valorifica măcar o parte din vechile filme foto, întrucât nu a găsit unde să developeze pelicula de 6 pe 6.

Copiii săi nu i-au urmat pasiunea, cu toate că și cele două soții pe care le-a avut au fost fotografi, dar își pune mari speranțe în nepotul său de la Brașov, care pare interesat de punerea în valoare a albumelor de fotografii, atâtea câte au mai rămas, precum și a vechilor aparate foto, dintre care unele au aparținut lui Vexler, Aron sau Grosman.

Toată această comoară inestimabilă pentru istoria Bârladului ar putea face obiectul unei expoziții foarte interesante ce ar putea fi organizată la Muzeul „Vasile Pârvan”. (Mihaela NICULESCU)